Se afișează postările cu eticheta Dezamagire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dezamagire. Afișați toate postările

joi, 2 ianuarie 2014

Anul care a trecut...

Mă gândesc la ultimele clipe ale acestui an, dar mai ales la cum va fi noul an...Mai multe persoane mi-au povestit de noile planuri si rezolutiile pe care le au pentru acest nou an, ca în fiecare an de altfel. Mi-amintesc că si eu faceam acelasi lucru, si zambesc...Zambesc pentru ca în fiecare an, la sfârsit de an, realizam cât de putin am reusit să realizez din ceea ce EU mi-am propus, dar cât de multe alte lucruri, mult mai bune, mi s-au realizat fără să le doresc, fără să mă gândesc că ar fi bune pentru mine, la fel ca si cele rele...
Asadar, anul acesta nu-mi propun mai nimic, nu-mi fac planuri, si nici nu vreau să mă gândesc la schimbările puternice care mă asteapta. Nu vreau să mă gândesc ce voi face după misiune, unde voi merge, cu cine voi fi, prefer să mă încred în Cel care stie mai bine decât mine, care mereu a stiut mai bine decât mine. Cred, că în sfârsit am învătat să aleg rezolutia anului.
Si, la sfârsit de an, nu vreau să mai măsor anul care a trecut prin ce mi-as fi dorit să fie, si nici prin compararea a ceea ce ar trebui să fie noul an.
Anul care a trecut nu înseamnă noi rezolutii pentru anul care vine.
Anul care a trecut nu înseamnă noi planuri pentru anul care vine.
Anul care a trecut nu poate fi măsurat prin ce am făcut si ceea ce vreau să fac la anu’.
Anul care a trecut înseamnă ce noi amintiri pot păstra în sufletul meu, de câte ori am râs si cu cine; câti noi prieteni am descoperit, si cum mi-au fost alături, dacă eu le-am fost alături atunci când au avut mai mare nevoie; câte noi legături am creat si cât de reale, cât de profunde sunt; dacă le-am arătat celor dragi cât de importanti sunt pentru mine, dacă le-am arătat cât de mult tin la ei; de câte ori i-am îmbrătisat si de câte ori m-am lăsat îmbrătisată; dacă am iubit, cu câtă intensitate am iubit, si cât de adevărată a fost iubirea mea, dacă am fost fidelă si cum am arătat că iubesc, dacă m-am lăsat iubită, dacă m-am lăsat purtată de iubire; dacă am fost fidelă promisiunilor făcute; de câte ori am împărtit ceva si cu cine anume; dacă m-am rugat si m-am lăsat purtată de rugăciune. Lucruri importante pentru inima mea.
Anul care a trecut înseamnă toate clipele care-mi vin în inimă, sentimentele pe care fiecare chip le trezeste în sufletul meu, si zâmbetul care se aprinde pe buzele mele, la amintirea lor.
Iar anul nou, nu mai înseamnă rezolutii si planuri, ci toate aceste chipuri si sentimentele pe care le poartă. Înseamnă la cine te gândesti, si ce sentiment iti aduce, înseamnă cu cine vrei sa petreci tot acest nou an, si de ce.
Mi-amintesc că, de multe ori râdeam cu cineva, care mereu avea câte o nouă glumă, mereu îi plăcea să mă vadă răzând, deci venea pregătit. Iar o glumă îmi vine acum în spirit: ”Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i ce planuri ai.” J De aceea, noul an nu ar trebui să însemne noi planuri, ci mai multă încredere, mai multă sperantă, mai multă deschidere a inimii noastre fată de planul lui Dumnezeu.

Ne zicem mereu, ”un an nou MAI bun”. De ce mai bun? Oare anul care a trecut nu a fost ”mai bun”? Dezamăgirea survine atunci când ceva sau cineva nu răspunde conform dorintelor  si asteptărilor noastre. De aceea, anul acesta, noul an, care vine, nu-mi mai fac nici planuri, nici rezolutii si nici asteptari, ci voi plonja cu toata increderea in planurile Celui care stie unde sa mă ghideze.
Un nou an plin de incredere in Dumnezeu! J

marți, 24 ianuarie 2012

In lumea mea...

      Am trecut prin atatea dezamagiri in ultimii 2-3 ani, incat, recunosc, ca am inceput sa-mi schimb mult modul de a gandi, de a vedea lucrurile, situatiile, oamenii,.am inceput sa-mi schimb idealurile, visele, si nu e neaparat un lucru pozitiv. Multi dintre voi ar putea gandi ca da, e ceva normal, cresti, te maturizezi, dai piept cu lumea reala, cu viata care nu e asa de roz cum credeam..Nu are nicio legatura! Am stiut de mica, ca viata nu e roz ( nu mi-a placut niciodata rozul oricum), parintii mei nu m-au tinut in puf, si niciodata nu mi-au facut mofturile absurde, precum vedem la noile generatii...Nu vorbesc de visele ireale, cauzate de un val care a fost pus peste ochii mei atunci cand eram mica..Eu ma refer la inocenta cu care visam sa crestem mari, pentru ca mai apoi sa ne dorim lucruri bune pentru noi, si pentru cei din jurul nostru. Visam la prieteni buni, sinceri, care sa ne fie alaturi, si care ei la randul lor, sa apeleze la noi cu incredere; visam la intamplari nebune: excursii amuzante pe munte, calatorii spontane in locuri nemaivazute; visam la aceea persoana care sa ne faca sa ne simtim in siguranta, care sa ne ofere protectie si iubire, care sa ne accepte asa cum suntem; visam la un loc al nostru, in care sa simtim ca apartinem, sa fie pentru noi...
    Si apoi, crestem, ajungem sa cunoastem prieteni care ne castiga increderea, pentru ca mai apoi sa ne dezamageasca atat de profund, iar si iar, incat nu mai stii daca merita sa mai lupti sau nu; ne izbim de aventurile nebune, si vedem ca cei de langa noi, vad nebunia altfel, prin alcool, droguri, violente; gasim aceea persoana care ne face sa ne indragostim nebuneste, pentru ca mai apoi sa te faca sa ajungi in cel mai dureros abis posibil; gasim acel loc care ne face sa ne simtim ca de fapt acolo trebuia sa ne nastem, doar pentru ca mai apoi sa fii nevoit sa pleci de acolo, lasand in urma partea cea mai buna din tine...Si ajungi sa te intorci de unde ai plecat, cu visele zdrobite, fara vise noi, fara dorinte de niciun fel, fara asteptari...Si iti zici ( ca doar esti optimist convins) ca totul va fi bine, ca poate e asa doar pentru o scurta perioada de timp, pana te regasesti, pana iti revii..
    Si asa, incurajezi pe cei de langa tine, incerci sa le transmiti tot ce ai simtit acum cativa ani, si ei te cred, te vad insufletit, si isi zic:" e prea tanara, nu  a trecut prin ce am trecut eu, nu stie ce e viata inca, de asta inca maii are incredere si speranta". Apoi seara, mergi acasa. Pe strada doar oameni care simt ce simti si tu: un gol imens! Cauza??? Cine mai tine minte? Ajungi acasa, incerci sa zambesti si sa vorbesti cu familia ta. Apoi mai vorbesti cu unul, cu altul, povestesti nimicurile din ziua respectiva...Dar cand ajungi sa fii tu cu tine insuti, nu te mai poti minti, vezi ca ochii sunt tristi, sufletul se simte pierdut, ratiunea nu mai stie ce sa creada, iar speranta si optimismul sunt doar urme, se scurg incet din tine...
    Atunci inchid ochii, si evadez intr-o lume in care prietenii mei inca imi sunt alaturi, si-mi zambesc, in care cerul e senin, o lume in care inima iinca bate puternic pentru aceea persoana, care ma strange in brate si-mi ofera siguranta ca totul e bine, o lume in care imi gasesc locul, in care ma potrivesc...si raman in aceea lume cateva ore pe zi, in fiecare zi. E o lume pe care nimeni nu o stie, pe care nimeni nu o banuieste, si pe care nimeni nu o poate atinge,..

marți, 20 decembrie 2011

Noi doi...

    Umbra trecutului nu poate fi stearsa, trecutul va fi mereu acolo, si cu toate ca se zice:"trecutul trebuie uitat, treci peste..", eu zic ca e gresit. Trecutul contribuie la ceea ce suntem, ne-a ajutat sa crestem, sa ne transformam. Sunt singura ca nu toti avem un trecut vesel si lipsit de suferinta,..Multi dintre noi avem in "bagajul" vietii amintiri dureroase, poate inca din familie ( ma numar printre), sau poate din liceu dezamagiri cu prietenii buni din gasca, sau cele la care toata lumea pune cel mai mare accent: durerea provocata de persoana iubita.
   Aceasta melodie, am descoperit-o abia acum, si mi-a trezit amintirile pe care le-am ingropat demult, si mare mi-a fost surprinderea sa constat ca ele nu mai dor..sunt amintiri poate cu un gust putin amar, dar amintiri la care tin..Si ma bucur sa realizez ca inca simt speranta, inca visez la ceva frumos si pur..Recunosc ca sunt o absolutista, si poate o romantica incurabila..Dintotdeuna am crezut in aceea iubire perfecta, pura, infinita, fara margini...Si, cu toata deceptia pe care am avut-o, am reusit sa-mi pastrez aproape intact acest vis al meu..Si mai mereu zic:"daca as pierde speranta pe care o am, nu as mai putea supravietui in acesta lume, ar fi prea urata!"
   Am ales aceasta versiune a melodiei, pentru ca-mi plac la nebunie tot ce inseamna anime sau manga, si asta tocmai prin inocenta pe care o inspira, si prin iubirea pura pe care au fata de cei dragi..Asadar va invit sa savurati aceasta melodie, si sa nu renunatati niciodata la visele pe care le aveti, indiferent de trecut, de viitor sau de prezent! pastrati in voi, ceea ce va face unici: speranta si credinta!!!