Cine va invinge??

   Cand ne nastem nu cunoastem nimic, si totusi plangem..probabil ca suntem speriati deja, fara sa stim de ce. Multi au vorbit despre acest subiect, au scos tot felul de zicale, care mai de care mai adevarate, sau mai intelepte, si evident in cele din urma ne place una, sau ne ghidam dupa una din ele. Exemple ar fi multe, dar ma rezum la una: "atunci cand te nasti toti rad, doar tu plangi..Fa in asa fel incat, atunci cand vei muri, tu sa razi si ceilalti sa planga". Sa fie asa sau nu? dificil de spus..Dar in astfel de expresii nu se zice nimic despre viata pe care ar trebui sa o avem ca sa-i facem pe ceilalti sa planga atunci cand noi vom muri. Si pana la urma de ce ar trebui sa ne chinuim sa-i facem pe ceilalti sa planga la sfarsit? adica, putem sa-i multumim pe toti?
   In ultima perioada unii imi zic ca ma gandesc prea mult, altii ca nu sunt deloc o persoana rationala, ci dimpotriva mult prea emotionala. Dar de ce se rezuma lumea, oameni, doar la persoane rationale si persoane emotionale? Nu pot sa le am pe amandoua? Da, imi place sa simt mai mult decat sa analizez lucrurile, dar si aici depinde de situatie si probabil si de persoanele implicate, dar asta nu inseamna ca nu le trec si prin filtru ratiuni. Poate ca tin cont mai putin de ce-mi dicteaza mintea, preferand ceea ce-mi spune inima, si cu toate astea, mi se pune des eticheta de persoana emotionala, doar pentru ca merg pe principiu ca multe lucruri se simt si atat, fara sa le mai analizez rational. Si chiar daca sunt o persoana mai emotionala, ce e rau in asta? Asta nu inseamna ca nu sunt si realista, ca nu cunosc realitatea, si ca nu as stii ca de cele mai multe ori nu corespunde cu ceea ce simt. Cunosc foarte bine toate astea, si totusi aleg drumul dictat de sentimente. De ce? De ce, ma intreaba unii? De ce sa faci asta cand stii sigur ca vei fi ranit, ca vei dezamagit etc? De ce nu? intreb si eu. Persoanele rationale pe care le cunosc eu, majoritatea nu au trait niciodata la maximum sentimentele pe care le-au avut, si asta tocmai pentru ca le este teama, teama sa nu sufere, sa nu fie dezamagite. Si cu toate astea, multi pretind ca trebuie sa traim fiecare clipa in mod intens si bla bla..Pai cum as putea sa fac asta, sa traiesc viata din plin, daca nu ma mai arunc din cand in cand si fara sa rationez?
    Prefer sa sufar din cand in cand, sa fiu dezamagita, dar macar sa simt la intensitate maxima tot ce se poate, prefer sa simt ca traiesc, decat sa rationez viata. Pierdem multe rationand, riscam ca ceea ce simtim sa se stinga, sau sa treaca pe langa noi. Pana la urma, ce e viata daca nu un sir nesfarsit de riscuri?