Facem lucruri pe care le consideram noi ca sunt bune pentru noi, sau poate pentru cei din jurul nostru, si facem aceste lucruri in functie de cum ne dicteaza inima, constiinta, ..asta pana la un moment dat. Suntem noi insine, sau actionam dupa cum consideram ca e bine, fara sa ne punem prea multe intrebari, pana in momentul in care suntem total dezamagiti, sau raniti, sau respinsi...Si poate chiar si dupa un astfel de moment, ne ridicam si zicem "mna, se mai intampla", si incercam din nou, si din nou, si din nou. Poate ca avem mai multe astfel de "pana la un moment dat", dar cu siguranta acest "moment dat" ne ajunge, si cand ne ajunge incepe sa-si faca loc din ce in ce mai mult: ratiunea! si astfel incepem sa ne punem tot felul de intrebari, inainte de orice actiune pe care simtim sau dorim sa o intreprindem: "dar daca nu e bine?, si daca va fi mai rau? dar totusi poate va merge?" si etc. si astfel incet incet, renuntam la ideile noastre, iar peste un timp incepe sa ne macine, sa ne bantuie, intrebarea: "What if????" sau in traducerea noastra: "Cum ar fi fost daca..???"Nu stiu de voi, dar eu am incercat sa evit aceasta intrebare. Cum? Simplu! Am incercat sa fac tot ce simt, ca sa nu am intrebarea asta in mine mai tarziu. Da, bineinteles, poate ca au fost momente in care poate am simtit o urma de regret ca am facut un lucru, dar prefer sa-mi para rau ca l-am facut, decat sa-mi para rau ca nu l-am facut. Adica, de ce sa ma intreb toata viata cum ar fi fost daca?
Pe tema acestei intrebari, am vazut zilele trecute un film. Era cineva care se intreba cum ar fi fost daca...Si trezindu-se si-a vazut viata total diferita. A crezut ca poate asa ar fi avut o viata mai fericita, ca unele lucruri ar fi fost evitate, dar..se pare ca intr-un final, a ajuns sa cunoasca aceiasi oameni, sa se imprieteneasca cu aceeasi persoana, si ca mai devreme sau tarziu, ar fi ajuns sa iubeasca acelasi barbat. Evident nu era totul la fel, situatiile au fost diferite, dar indiferent de calea pe care a ales sa mearga, se pare ca toate drumurile duceau in acelasi loc, doar situatiiile erau diferite. Asa ca e posibil sa fie adevarata zicala: "ce-i al tau, e pus deoparte", sau " daca e sa fie al tau, tot la tine se va intoarce", sau " nu poti scapa de ceea ce e pregatit pentru tine"..
